REGULAMENTUL
INSTRUCŢIEI
DE FRONT AL FORŢELOR ARMATE
ALE
REPUBLICII MOLDOVA
TITLUL I
FORMAŢIILE
ŞI OBLIGAŢIILE MILITARILOR ÎNAINTE
DE
ADUNARE ŞI ÎN FORMAŢIE
CAPITOLUL I
DISPOZIŢII
GENERALE
1. Regulamentul instrucţiei de front al Forţelor
Armate ale Republicii Moldova, denumit în
continuare regulament, stabileşte exerciţiile şi mişcările de front cu şi fără
armă, formaţiile subunităţilor şi unităţilor militare pe jos şi pe maşini,
modul de executare a salutului militar şi a revistei de front, locul Drapelului
de Luptă al unităţii militare în formaţie, ordinea scoaterii şi readucerii lui
la locul de păstrare, obligaţiile militarilor înainte de adunare şi în formaţie
şi cerinţele faţă de instruirea lor.
Prevederile prezentului regulament se aplică
următoarelor categorii de militari:
1)
militari prin contract;
2)
militari în termen;
3)
militari cu termen redus;
4)
studenţi ai instituţiilor de învăţămînt militar;
5)
rezervişti concentraţi sau mobilizaţi.
Prezentul
regulament este călăuză pentru toţi militarii unităţilor militare ale Forţelor
Armate.
CAPITOLUL II
FORMAŢIILE ŞI CONDUCEREA LOR
2. În sensul prezentului regulament, se
definesc următoarele noţiuni:
Formaţie – dispunere a militarilor,
subunităţilor şi unităţilor, stabilită de prezentul regulament, pentru acţiuni
în comun, pe jos sau pe maşini.
Rînd – formaţie în care
militarii sînt dispuşi unul lîngă altul, avînd umerii pe aceeaşi linie, la
intervale stabilite.
Linie de maşini – formaţie în care maşinile
sînt dispuse una lîngă alta pe aceeaşi linie.
Flanc – extremitatea dreaptă sau
stîngă a unei formaţii. La întoarcerea formaţiei, denumirile flancurilor nu se
schimbă.
Front – partea formaţiei spre
care militarii sînt orientaţi cu faţa (maşinile – cu partea din faţă).
Spatele formaţiei – partea opusă frontului.
Interval – depărtarea pe linia
frontului dintre doi militari (două maşini), două subunităţi şi unităţi.
Distanţă – depărtarea dintre doi
militari (maşini) dispuşi unul în spatele celuilalt, dintre două subunităţi sau
unităţi dispuse una în spatele celeilalte.
Lăţimea formaţiei – distanţa între flancuri.
Adîncimea formaţiei – distanţa între primul
rînd (primul militar) şi ultimul rînd (ultimul militar), iar în cazul maşinilor
– distanţa între prima linie de maşini (prima maşină) şi ultima linie de maşini
(ultima maşină).
Formaţie pe două rînduri – formaţie în care militarii unui rînd sînt
dispuşi în spatele altui rînd, la distanţă de un pas (la o lungime de braţ ca
degetele palmei stîngi să atingă uşor umărul militarului din faţă). Rîndurile
se numesc primul şi al doilea. La întoarcerea formaţiei, denumirile rîndurilor
nu se schimbă.
[Pct.2 alin.12 în redacţia DP233 din 29.07.11, MO128-130/05.08.11
art.392]
Formaţia pe un rînd şi formaţia pe două rînduri pot fi strînse sau rărite.
Formaţia pe un rînd şi formaţia pe două rînduri pot fi strînse sau rărite.
[Pct.2 alin.13 în redacţia DP233 din 29.07.11, MO128-130/05.08.11 art.392]
În formaţia strînsă, militarii sînt dispuşi în rînduri pe linia frontului, unul lîngă altul, la intervale egale cu lăţimea de un cot din partea stîngă (cotul braţului stîng îndoiat la jumătate) între militari.
În formaţia strînsă, militarii sînt dispuşi în rînduri pe linia frontului, unul lîngă altul, la intervale egale cu lăţimea de un cot din partea stîngă (cotul braţului stîng îndoiat la jumătate) între militari.
[Pct.2 alin.14 în redacţia DP233 din 29.07.11, MO128-130/05.08.11 art.392]
În formaţia rărită, militarii sînt dispuşi în
rînduri pe linia frontului, unul lîngă altul, la intervale egale cu un pas sau
la intervalele indicate de comandant.
Şir – doi militari care stau în formaţie pe două
rînduri, unul în spatele celuilalt. Dacă după militarul din primul rînd nu se
află militarul din spatele lui din rîndul al doilea, un astfel de şir se
numeşte incomplet.
La
întoarcerea formaţiei pe două rînduri la stîngă împrejur, militarul din şirul
incomplet trece în rîndul din faţă.
Coloană – formaţie în care militarii sînt dispuşi
unul după celălalt, iar subunităţile (maşinile) – una după cealaltă (în
adîncime) la distanţele stabilite de prezentul regulament sau indicate de
comandant.
Coloanele pot fi
cîte unul, cîte doi, cîte trei, cîte patru şi mai mulţi.
Coloanele
se folosesc pentru aranjarea subunităţilor şi unităţilor în formaţie de marş
sau în linie.
Formaţie de adunare – formaţie în care
subunităţile sînt constituite pe o linie a frontului în formaţie pe un rînd sau
pe două rînduri (în linie de maşini) ori în linie de coloane la intervalele
stabilite de prezentul regulament sau indicate de comandant.
Formaţia
de adunare se foloseşte pentru executarea verificărilor, numărătoarelor,
revistelor, paradelor, precum şi în alte cazuri.
Formaţie de marş – formaţie în care
subunităţile sînt constituite în coloană sau subunităţile în coloane sînt
constituite una în spatele celeilalte la distanţele stabilite de prezentul regulament
sau indicate de comandant.
Formaţia
de marş se foloseşte pentru deplasarea subunităţilor la efectuarea unui marş,
pentru defilare, pentru trecerea cu cîntec, precum şi în alte cazuri.
Direcţional – militarul (subunitatea,
maşina) care se deplasează în capul coloanei în direcţia indicată. După
direcţional îşi coordonează deplasarea ceilalţi militari (subunităţi, maşini).
Încheietor – militarul (subunitatea,
maşina) care merge ultimul în coloană.
3. Conducerea formaţiei se realizează prin comenzi şi
ordine, care se dau de către comandant cu vocea, prin semnale şi prin exemplul
personal, precum şi se transmit cu ajutorul mijloacelor tehnice şi al agenţilor
de legătură.
Comenzile şi
ordinele pot fi transmise de-a lungul coloanei prin comandanţii de subunităţi
(şefii de maşini) şi observatorii numiţi.
Conducerea în maşină
se realizează prin comenzi şi ordine date cu
vocea şi cu ajutorul mijloacelor de transmisiuni interioare.
În
formaţie, comandantul superior se găseşte acolo de unde îi este mai comod să
comande. Ceilalţi comandanţi dau comenzile rămînînd la locurile stabilite de regulament
sau de comandantul superior.
Comandanţii
de subunităţi, de la companie în sus, în formaţia de marş a batalionului şi a
brigăzii, au voie să iasă din formaţie numai pentru darea comenzilor şi
controlul executării lor.
4. Comenzile se împart în
prevestitoare şi săvîrşitoare; comenzile pot fi şi numai săvârşitoare.
Comanda
prevestitoare se dă clar, cu voce tare şi puţin prelung, pentru ca cei aflaţi
în formaţie să înţeleagă ce acţiuni le cere comandantul. La orice comandă
prevestitoare militarii, dacă se află în formaţie, iau poziţia „drepţi”, dacă
se deplasează, trec la pasul de defilare, iar dacă sînt în repaus, se întorc cu
faţa spre comandant şi iau poziţia „drepţi”.
Comanda
săvîrşitoare (în prezentul regulament este tipărită cu majuscule) se dă, după o
mică pauză, în continuarea comenzii prevestitoare, cu o voce mai puternică, cadenţat
şi clar. După comanda săvîrşitoare urmează imediat executarea ei, energică şi
precisă.
Pentru a atrage atenţia subunităţii sau a unui militar, în
comanda prevestitoare, la necesitate, comandantul rosteşte denumirea
subunităţii sau gradul şi numele militarului:
De exemplu: „Pluton
(Plutonul 3), STAI”; „Soldat Petrescu, la stînga împre-JUR”.
La
executarea exerciţiilor cu arma, cînd în subunitate sînt mai multe tipuri de
arme, în comanda prevestitoare, la necesitate, se indică denumirea armei:
De exemplu: „Pistolul-mitralieră,
la-PIEPT”, „Pe umăr – ARM” etc.
La darea
comenzilor, intensitatea vocii trebuie să fie proporţională cu lăţimea şi
adîncimea formaţiei, iar raportul trebuie să fie pronunţat clar, fără ridicarea
bruscă a vocii.
5. Semnalele pentru conducerea formaţiei şi semnalele
pentru conducerea maşinii sînt indicate în anexele nr.3 şi nr.4.
La
necesitate, comandantul poate stabili şi semnale suplimentare pentru conducerea
formaţiei.
6. Comenzile care se referă la toate
subunităţile se primesc şi se execută imediat de către toţi comandanţii de
subunităţi şi şefii de maşini. La transmiterea comenzii prin semnal, se dă în
prealabil, semnalul „ATENŢIUNE”, iar dacă comanda se referă numai la una din
subunităţi, se dă semnalul care indică numărul acestei subunităţi. Pregătirea
pentru a primi comanda prin semnal se indică, de asemenea, prin semnalul „ATENŢIUNE”.
Primirea semnalului se confirmă prin repetarea lui sau prin darea semnalului
respectiv subunităţii sale.
7. Pentru a anula sau a înceta executarea unei
acţiuni, se dă comanda „LA LOC COMANDA”. La această comandă, se reia poziţia
sau modul de acţiune iniţial.
8. În procesul de instruire se admite
executarea instrucţiilor de front şi mişcărilor, prevăzute de prezentul regulament,
în mod separat (pe părţi), precum şi cu ajutorul exerciţiilor pregătitoare.
9. La constituirea echipelor mixte, se execută
numărătoarea pentru instrucţie pe subunităţi. Pentru numărătoare, militarii se
adună în formaţie pe un rînd sau pe două rînduri şi se numără conform numărătoarei
comune prevăzute la pct. 72. După aceasta, în funcţie de efectivul echipei, se
execută consecutiv numărătoarea pe companii, plutoane şi grupe şi se numesc
comandanţii acestor subunităţi.
Pentru
participarea la parade militare, precum şi în alte cazuri, subunitatea, la
ordinul comandantului, se poate aduna într-o coloană cîte trei şi mai mulţi. În
acest caz adunarea se efectuează, de regulă, după înălţime.
10. Adunarea subunităţilor se execută la comanda
„ADUNAREA”, înainte de care se indică modul adunării. De exemplu: „Grupă, pe un
rînd – ADUNAREA”. La această comandă, militarul este obligat: să-şi ocupe în
fugă locul în formaţie; să ia intervalul şi distanţa stabilite; să apropie
călcîiele, iar vîrfurile picioarelor – pe linia frontului şi depărtate în mod
egal la lăţimea de o talpă; să privească înainte şi să fie gata să execute
comenzile următoare.
11. O parte componentă a evaluării individuale a
militarului la instrucţia de front este ţinuta militară, care cuprinde, la
rîndul său, aspectul exterior şi frizura.
Ţinuta militară indică
apartenenţa persoanei date la structurile de forţă ale Republicii Moldova şi apartenenţa
ei departamentale. Ea trebuie să pună în evidenţă nivelul înalt de disciplină
militară şi buna pregătire pentru a îndeplini în orice timp ordinele în vederea
apărării Patriei.
Ţinuta militară
trebuie să fie călcată, curată, ajustată pe corp şi nu trebuie să fie
modificată. Ţinuta militară se poartă în modul prevăzut de actele normative în
vigoare.
Se interzice categoric
ca militarii să poarte o combinaţie de ţinute militare. De exemplu: la ţinuta
de campanie să se poarte pantofi în loc de bocanci cu carîmb înalt, cămaşă cu
cravată în loc de maiou mozaicat, chipiu de paradă în loc de chipiu mozaicat,
etc.
12. Frizura bărbaţilor trebuie să fie scurtă şi
îngrijită. Coafura femeilor militare trebuie să fie îngrijită, părul mai lung
decît nivelul umerilor să fie strîns; părul mai scurt decît nivelul umerilor se
lasă în jos fără a fi strîns sub coifură (fig. 1).
CAPITOLUL III
OBLIGAŢIILE
COMANDANŢILOR ŞI ALE MILITARILOR
ÎNAINTE
DE ADUNARE ŞI ÎN FORMAŢIE
13. Comandantul este obligat:
1) să indice locul, ora, modul adunării, ţinuta şi echipamentul,
precum şi armamentul şi tehnica militară care trebuie de avut; la necesitate,
să numească un observator;
2) să verifice şi să cunoască prezenţa în formaţie a
subordonaţilor din subunitatea (unitatea) sa, precum şi existentul de armament,
tehnică, muniţii, mijloace de protecţie individuală şi de unelte de săpat;
3) să verifice ţinuta subordonaţilor, precum şi existentul de echipament
şi ajustarea corectă a acestuia;
4) să menţină disciplina în formaţie şi să ceară executarea
întocmai de către subunităţi a comenzilor şi a semnalelor, iar de către
militari – a obligaţiilor lor în formaţie;
5) la darea comenzilor în formaţia pe jos de pe loc, să ia
poziţia „drepţi”;
6) la adunarea subunităţilor cu armamentul şi tehnica militară,
să efectueze controlul lor vizual, precum şi să verifice starea de funcţionare a
mijlocului de transport; aşezarea şi fixarea corectă a materialelor de
transportat (de remorcat); să reamintească efectivului normele de securitate; în
timpul deplasării, să ceară respectarea distanţelor, vitezei şi a regulilor de
circulaţie stabilite.
14. Militarul este obligat:
1) să verifice starea de funcţionare a armei sale, a
armamentului şi tehnicii militare, a muniţiilor, mijloacelor de protecţie
individuală, uneltelor de săpat, starea îmbrăcămintei şi echipamentului care
i-au fost repartizate;
2) să aranjeze cu grijă îmbrăcămintea, să îmbrace şi să
ajusteze corect echipamentul, să-şi ajute camaradul la lichidarea lipsurilor
depistate;
3) să-şi cunoască locul în formaţie, să ştie să-l ocupe
rapid, fără agitaţie; pe timpul deplasării să respecte alinierea, intervalul şi
distanţa stabilite; să respecte regulile de securitate; să nu iasă din formaţie
(să nu coboare din maşină) fără aprobare;
4) în formaţie, să nu vorbească şi să nu fumeze, fără
aprobare; să fie atent la ordinele şi comenzile comandantului şi să le execute
energic şi precis, fără a-i deranja pe ceilalţi;
5) să transmită (să dubleze) ordinele şi comenzile corect, cu
voce tare şi clar.
TITLUL II
EXERCIŢIILE
DE FRONT ŞI DEPLASAREA
FĂRĂ ARMĂ ŞI CU ARMA
CAPITOLUL
IV
EXERCIŢIILE DE FRONT ŞI DEPLASAREA FĂRĂ ARMĂ
SECŢIUNEA 1
Poziţia „drepţi”
15. Poziţia „drepţi” (fig. 1) se ia la comanda „ADUNAREA” sau „DREPŢI”. La această comandă, militarul stă în
picioare, drept, fără încordare, picioarele cu genunchii întinşi, dar
neîncordaţi; pieptul uşor ridicat, iar întregul corp aplecat puţin înainte;
abdomenul tras; umerii traşi înapoi; braţele lăsate în jos, astfel ca mîinile,
orientate cu palmele în interior, să fie dispuse lateral şi la mijlocul
coapselor, iar degetele semiîndoite să atingă coapsa; capul ridicat şi drept,
fără a înainta bărbia; privirea înainte; să fie gata de acţiune imediată.
Poziţia
„drepţi” de pe loc se ia şi fără comandă: cînd se dă şi se primeşte ordinul, la
raport, în timpul intonării Imnului de Stat al Republicii Moldova sau a imnului
altui stat (la ceremonii internaţionale), la executarea salutului militar,
precum şi la darea comenzilor.





Fig. 1. Poziţia „drepţi”
16. La
comanda „Pe loc REPAUS”, militarul duce piciorul stîng lateral printr-o mişcare
energică, la distanţa de lăţimea umerilor (femeile militare îmbrăcate în fuste
nu depărtează picioarele), lăsînd greutatea corpului pe ambele picioare. În
acelaşi timp, braţele sînt duse energic la spate, uşor îndoite în cot şi lipite
de corp. O mînă se aşează în palma celeilalte mîni, iar degetele rămîn relaxate
şi uşor îndoite spre interior (fig. 1 d,e), însă nu părăseşte locul, nu
slăbeşte atenţia şi nu vorbeşte.


d e
Fig. 1. Poziţia „drepţi” şi poziţia „pe loc repaus”
[Pct.16 alin.1 în redacţia DP233
din 29.07.11, MO128-130/05.08.11 art.392]
După
această comandă urmează comanda: „ARANJAŢI-VĂ”, la care militarul, fără a-şi părăsi locul în formaţie, îşi
aranjează arma, îmbrăcămintea şi echipamentul; dacă este necesar să iasă din
formaţie, militarul se adresează pentru aprobare comandantului nemijlocit.
Înainte de comanda „ARANJAŢI-VA” se
dă comanda „Pe loc REPAUS”.
17. Pentru descoperire se dă comanda: „Descope-RIŢI”, iar pentru acoperire – „Acope-RIŢI”. La necesitate, militarii singuri execută
descoperirea şi acoperirea fără comandă.
Coifura scoasă se ţine în
mîna stîngă, lăsată liber în jos, cu cocarda în faţă (fig. 2).
Fără armă sau cu arma în
poziţia „la spate”, coifura se scoate şi se îmbracă cu mîna dreaptă, iar cu
arma în poziţiile „la umăr”, „la piept” şi „la picior” – cu mîna stîngă. La
descoperire, cu carabina în poziţia „pe umăr”, carabina se trece în prealabil
la picior.

|



a b
c d
Fig. 2. Poziţia
coifurii scoase
a – a chipiului de campanie
din ţesătură de bumbac;
b – a chipiului; c – a
căciulii; d – a beretei
SECŢIUNEA a 2-a
Întoarcerile de pe loc
18. Întoarcerile de pe loc se execută la comenzile: „La
dreap-TA”, ”La stîn-GA”, „La stînga împre-JUR”.
Întoarcerile la
stînga împrejur şi la stînga se execută în partea mîinii stîngi pe călcîiul
piciorului stîng şi pe vîrful piciorului drept; la dreapta – în partea mîinii
drepte pe călcâiul piciorului drept şi pe vîrful piciorului stîng.
Întoarcerile se execută în
două mişcări:
a)
mişcarea întîi – întoarcerea, menţinînd poziţia corectă a corpului şi fără a
îndoi genunchii, greutatea corpului se lasă pe piciorul din faţă;
b)
mişcarea a doua – ducerea pe calea cea mai scurtă a piciorului din urmă spre
cel din faţă.
SECŢIUNEA a 3-a
Deplasarea
19. Deplasarea se execută la pas sau alergînd.
Cadenţa de deplasare la pas constituie 100-110
de paşi pe minut. Lungimea pasului este de 60-70 cm.
[Pct.19 alin.2 în redacţia DP233 din 29.07.11, MO128-130/05.08.11 art.392]
Cadenţa de deplasare alergînd
constituie 160-180 de paşi pe minut. Lungimea pasului este de 80-90 cm.
Pasul poate fi de defilare
şi de manevră.
Pasul de defilare se
foloseşte la trecerea subunităţilor în marş solemn; la executarea de către
acestea a salutului militar din mers; la prezentarea militarului în faţa
superiorului şi la plecarea din faţa acestuia; la ieşirea din formaţie şi la
înapoierea în formaţie, precum şi la şedinţele de instrucţie de front.
Pasul
de manevră se foloseşte în toate celelalte cazuri.
20. Pasul de defilare (fig.3) se execută numai cu
formaţia pe timpul prezentării onorului din mişcare. Lungimea pasului este de
50-60 cm, iar cadenţa este de 118-120 paşi pe minut.
La comanda prevestitoare, militarii strîng pumnii ambelor braţe şi înclină uşor corpul înainte; la comanda săvîrşitoare, militarii încep deplasarea cu piciorul stîng, cu îndoirea genunchiului, înălţimea pasului fiind de 8-12 cm; concomitent cu mişcarea piciorului stîng, braţul drept, cu pumnul strîns, se duce înainte, pînă la înălţimea umărului, cu podul palmei orientat către sol, iar braţul stîng întins, cu cotul lipit de corp, avînd pumnul strîns, în prelungirea antebraţului, se ţine fix pe lîngă corp; o dată cu mişcarea piciorului drept înainte şi punerea sa pe sol, braţul drept se mişcă pe lîngă corp înapoi, atît cît permite încheietura umărului.
La deplasarea cu pas de manevră, la comanda „DREPŢI”, se trece la pas de defilare. La deplasarea cu pas de defilare, la comanda „Pas de manevră – MARŞ”, se trece la pas de manevră.
La comanda prevestitoare, militarii strîng pumnii ambelor braţe şi înclină uşor corpul înainte; la comanda săvîrşitoare, militarii încep deplasarea cu piciorul stîng, cu îndoirea genunchiului, înălţimea pasului fiind de 8-12 cm; concomitent cu mişcarea piciorului stîng, braţul drept, cu pumnul strîns, se duce înainte, pînă la înălţimea umărului, cu podul palmei orientat către sol, iar braţul stîng întins, cu cotul lipit de corp, avînd pumnul strîns, în prelungirea antebraţului, se ţine fix pe lîngă corp; o dată cu mişcarea piciorului drept înainte şi punerea sa pe sol, braţul drept se mişcă pe lîngă corp înapoi, atît cît permite încheietura umărului.
La deplasarea cu pas de manevră, la comanda „DREPŢI”, se trece la pas de defilare. La deplasarea cu pas de defilare, la comanda „Pas de manevră – MARŞ”, se trece la pas de manevră.

|



![]() |
Fig. 3. Deplasarea cu
pas de defilare
[Pct.20 în redacţia DP233 din 29.07.11,
MO128-130/05.08.11 art.392]
21. Deplasarea la pas alergător începe la comanda „Pas alergător
– MARŞ”.
La
pornirea de pe loc, la comanda prevestitoare, militarul înclină uşor corpul
înainte, semiîndoaie braţele, ducînd puţin coatele înapoi; la comanda săvîrşitoare,
militarul porneşte cu piciorul stîng şi execută pasul alergător; braţele
îndoite le mişcă în mod natural pe lîngă corp, în cadenţa pasului alergător.
Pentru a
trece de la deplasarea cu pas de manevră la pas alergător, la comanda
prevestitoare, militarul semiîndoaie braţele, ducînd puţin coatele înapoi.
Comanda săvîrşitoare se dă concomitent cu punerea piciorului stîng pe pământ.
La această comandă, militarul face cu piciorul drept un pas şi cu piciorul
stîng începe deplasarea în pas alergător.
Pentru a trece de la pasul alergător la pasul de manevră,
se dă comanda „Pas de manevră – MARŞ”. Comanda prevestitoare se dă concomitent
cu punerea piciorului drept pe pămînt. La această comandă, militarul face încă
doi paşi alergători şi cu piciorul stîng începe deplasarea cu pas de manevră.
22. Executarea pasului pe loc se face la comanda
„Pe loc, pas de manevră – MARŞ” (din mers – „PE LOC”). La această comandă,
militarul începe a bate pasul ridicînd şi lăsînd în jos picioarele; piciorul îl
ridică la 15-20 cm de la pămînt şi îl pune pe pămînt cu toată talpa,
începînd cu vîrful; cu braţul drept face mişcări în cadenţa pasului (fig.4). La
comanda „ÎNAINTE”, care este dată concomitent cu punerea piciorului stîng pe
pămînt, militarul face cu piciorul drept încă un pas pe loc şi cu piciorul
stîng începe mersul cu pas normal.


Fig. 4. Pasul pe loc
[Pct.22 în redacţia DP233 din 29.07.11,
MO128-130/05.08.11 art.392]
23. Pentru a opri deplasarea, se dă,
de exemplu, comanda „Soldat Petrescu – STAI”. La comanda săvîrşitoare, care se
dă concomitent cu punerea pe pămînt a piciorului drept sau stîng, militarul
face încă un pas şi, alăturînd piciorul, ia poziţia „drepţi”.
24. Pentru a schimba viteza de
deplasare, se dau comenzile: „MĂRIŢI CADENŢA”, „MICŞORAŢI CADENŢA”, „Pas deplin
– MARŞ”, „Pasul pe jumătate – MARŞ”,
„Măriţi – PASUL”, „Micşoraţi – PASUL”.
25. Pentru a deplasa militarii singuri cu cîţiva paşi
lateral, se dă comanda:
De
exemplu: „Soldat PETRESCU, doi paşi spre dreapta (stînga) – MARŞ”.
La această comandă,
militarul face doi paşi spre dreapta (stînga), alăturînd piciorul după fiecare
pas.
Pentru deplasare înainte sau
înapoi cu cîţiva paşi, se dă comanda:
De
exemplu: „Doi paşi înainte (înapoi) – MARŞ”.
La această comandă,
militarul face doi paşi înainte (înapoi) şi alătură piciorul. La deplasarea
spre dreapta, spre stînga şi înapoi, mişcări cu braţele nu se efectuează.
SECŢIUNEA a 4-a
Întoarcerile din mers
26. Întoarcerile din mers se execută la comenzile: „La
dreapta – MARŞ”, „La stînga – MARŞ”, „Stînga împrejur – MARŞ”.
Pentru întoarcerea din mers
la dreapta (stînga), comanda săvîrşitoare se dă concomitent cu punerea pe
pămînt a piciorului drept (stîng). La această comandă, militarul face cu
piciorul stîng (drept) un pas, se întoarce pe vîrful piciorului stîng (drept),
concomitent cu întoarcerea, scoate înainte piciorul drept (stîng) şi continuă
mersul în noua direcţie.
Pentru întoarcerea din mers
la stînga împrejur, comanda săvîrşitoare se dă concomitent cu punerea pe pămînt
a piciorului drept. La această comandă, militarul face încă un pas cu piciorul
stîng (mişcarea întîi), duce piciorul drept jumătate de pas peste piciorul
stîng, se întoarce la stînga împrejur pe vîrful ambelor picioare (mişcarea a
doua) şi începe mişcarea cu piciorul stîng în direcţia opusă (mişcarea a treia).
La întoarceri mîinile se
mişcă în cadenţa pasului.
CAPITOLUL V
EXERCIŢIILE
DE FRONT ŞI DEPLASAREA CU ARMA
SECŢIUNEA 1
Poziţia „drepţi” cu arma
27. Poziţia „drepţi” cu arma este ca şi fără armă. Totodată,
arma în poziţia „la umăr” se ţine cu gura ţevii în sus, cu mîna dreapta
atingînd marginea superioară a centurii, iar pistolul-mitralieră cu pat metalic
rabatabil – cu gura ţevii în jos (fig. 5 a şi b).
Puşca-mitralieră şi carabina
(armamentul greu de companie) se ţin la picior cu mîna dreaptă liber lăsată în
jos, astfel ca patul să stea cu talpa pe pămînt, atingînd piciorul drept (fig.
5 c).
Aruncătorul de grenade în
poziţia „la umăr” se ţine cu gura ţevii în sus, cu mîna dreaptă atingînd
marginea superioară a curelei. (fig. 5 d).




a b
c d
Fig. 5. Poziţia „drepţi” cu
arma:
a – cu pistolul-mitralieră cu pat de lemn; b –
cu pistolul-mitralieră cu
pat metalic rabatabil;
c – cu
puşca-mitralieră; d – cu aruncătorul de grenade portativ.
SECŢIUNEA a 2-a
Executarea mînuirilor armei de pe loc
28. Pistolul-mitralieră se trece din poziţia „la umăr”
în poziţia „la piept”, la comanda „La piept – ARM” în trei mişcări:
1)
mişcarea întîi – mîna dreaptă se aduce pe curea puţin în sus, se scoate
pistolul-mitralieră de pe umăr şi, apucîndu-1 cu mîna stîngă de uluc şi de
apărătoarea mîinii, se ţine în faţa corpului cu încărcătorul spre stînga, cu
retezătura dinainte a ţevii la înălţimea bărbiei (fig. 6 a );
2)
mişcarea a doua – cu mîna dreaptă se aduce cureaua spre dreapta şi se
interceptează cu palma, astfel încît degetele să fie semiîndoite şi îndreptate
spre sine, trecînd în acelaşi timp cotul mîinii drepte pe sub curea (fig. 6 b);
3)
mişcarea a treia – se trece cureaua peste cap; se apucă pistolul-mitralieră cu
mîna dreaptă de gîtul patului, iar mîna stîngă se lasă cu repeziciune de-a
lungul corpului (fig. 6 c).
Pistolul-mitralieră cu patul
metalic rabatabil se trece din poziţia „la umăr” în poziţia „la piept” la
aceeaşi comandă, în două mişcări:
1) mişcarea întîi – cu mîna dreaptă se scoate
pistolul-mitralieră de la umăr, fără a scoate cotul mîinii drepte de sub curea
şi, apucînd pistolul-mitralieră cu mîna stîngă de uluc şi de apărătoarea mîinii
pe dedesubt, se ţine în faţa corpului, cu încărcătorul în jos, cu retezătura
dinainte a ţevii spre stînga (fig. 6 d);
2) mişcarea a doua – cu mîna dreaptă se trece cureaua peste
cap, pe umărul stîng, se apucă cu ea pistolul-mitralieră de cutia cu mecanisme,
de lîngă curea, iar mîna stîngă se lasă cu repeziciune de-a lungul corpului
(fig. 6 e).





a b c d e
Fig. 6. Mînuirea
pistolului-mitralieră din
poziţia „la umăr” în poziţia „la piept”
3) Pistolul-mitralieră se trece în poziţia „la piept” în aşa mod ca
mînerul trăgaciului să se afle la nivelul cataramei
curelei, iar încărcătorul – în încheietura cotului stîng, mîna dreaptă
fiind lăsată liberă (fig. 6 f).

f
Fig. 6. Mînuirea pistolului-mitralieră din
poziţia „la umăr” în poziţia „la piept”
[Pct.28 al.3) introdus
prin DP233 din 29.07.11, MO128-130/05.08.11 art.392]
29. Pistolul-mitralieră se trece din poziţia „la piept”
în poziţia „la umăr” la comanda „La umăr – ARM”, în trei mişcări:
1)
mişcarea întîi – cu mîna stîngă se apucă pistolul-mitralieră de uluc şi de
apărătoarea mîinii pe dedesubt şi ducîndu-l în acelaşi timp puţin înainte şi în
sus, se scoate mîna dreaptă de sub curea şi se apucă cu ea gîtul patului şi se
ţine pistolul-mitralieră după cum este arătat (fig. 7 a );
2)
mişcarea a doua – ridicînd pistolul-mitralieră puţin în sus, se trece cureaua
peste cap şi se ţine pistolul-mitralieră în faţă vertical, cu încărcătorul spre
stînga, cu retezătura dinainte a ţevii la nivelul bărbiei (fig. 7 b);
3)
mişcarea a treia – cu mîna dreaptă se apucă de partea de sus a curelei şi se
trece pistolul-mitralieră la umărul drept în poziţia „la umăr”, iar mîna stîngă
se lasă cu repeziciune de-a lungul corpului (fig. 7 a ).
Pistolul-mitralieră cu patul
metalic rabatabil se trece din poziţia „la piept” în poziţia „la umăr” la
aceeaşi comandă, în trei mişcări:
1)
mişcarea întîi – cu mîna stîngă se apucă pistolul-mitralieră de ţeavă şi de
tubul de gaze pe deasupra şi, ridicîndu-l puţin în sus, se scoate cotul mîinii
drepte de sub curea; cu mîna dreaptă, orientată cu palma în sus, se apucă
cureaua de lîngă cutia cu mecanisme (fig. 7 c);
2)
mişcarea a doua – întorcînd pistolul-mitralieră cu cutia închizătorului în sus,
se trece cureaua peste cap şi se ţine cu încărcătorul spre dreapta (fig. 7 d);
3)
mişcarea a treia – se trece pistolul-mitralieră la umărul drept în poziţia „la
umăr”, iar mîna stîngă se lasă cu repeziciune de-a lungul corpului (fig. 5 b).




a
b c d
Fig. 7. Mînuirea
pistolului-mitralieră
din poziţia „la piept” în poziţia „la umăr”
30. Carabina (puşca-mitralieră) se trece din poziţia „la
picior” în poziţia „la umăr” la comanda „La umăr – ARM”, în trei mişcări:
1)
mişcarea întîi – cu mîna dreaptă se ridică carabina (puşca-mitralieră) în sus,
fără a o depărta de corp, se întoarce cu încărcătorul (puşca-mitralieră – cu
mînerul) spre stînga; carabina se apucă cu mîna stîngă de încărcător
(puşca-mitralieră – de uluc) şi se ţine cu retezătura dinainte a ţevii la
nivelul ochilor (fig. 8 a );
2)
mişcarea a doua – cu mîna dreaptă se apucă cureaua şi se întinde spre stînga
(fig. 8 b);
3)
mişcarea a treia – carabina (puşca-mitralieră) se trece repede la umăr; mîna
stîngă se lasă în jos; mîna dreaptă se lasă pe curea în jos, astfel ca
antebraţul să fie în poziţie orizontală; carabina (puşca-mitralieră) se lipeşte
uşor cu cotul de corp (fig. 8 c).



a b c
Fig. 8. Mînuirea „la umăr” a
carabinei
31. Carabina (puşca-mitralieră) se trece din poziţia „la
umăr” în poziţia „la picior” la comanda „La picior – ARM”, în două mişcări:
1)
mişcarea întîi – deplasînd mîna dreaptă pe curea puţin în sus, se scoate
carabina (puşca-mitralieră) de la umăr şi, apucînd-o cu mîna stîngă de uluc, cu
dreapta se apucă carabina (puşca-mitralieră) de partea de sus a apărătorii
mîinii cu încărcătorul (puşca-mitralieră
– cu mînerul) spre stînga, cu retezătura de sus a ţevii la nivelul ochilor
(fig. 8 a
şi b);
2)
mişcarea a doua – mîna stîngă se lasă în jos, iar cu cea dreaptă se aşează
carabina (puşca-mitralieră) încet pe pămînt la picior (fig. 9 a ).
32. Carabina se trece din poziţia „la picior” în poziţia
„pe umăr” numai cu baioneta pusă, la comanda „Pe umăr – ARM”, în două mişcări:
1)
mişcarea întîi – cu mîna dreaptă, ridicînd şi întorcînd carabina cu
închizătorul înainte, se trece carabina vertical lîngă corp spre partea stîngă
şi, concomitent, se apucă cu mîna dreaptă de partea de sus a ulucului şi a
apărătorii mîinii. În acelaşi timp, mîna stîngă se duce puţin înainte şi carabina
se aşează cu patul pe palma mîinii
stîngi, astfel ca talpa patului să stea pe palmă, degetul mare în faţă, iar
celelalte degete să fie lipite de partea stîngă a patului; carabina se ţine
vertical în mîna întinsă, cu cătarea la nivelul nasului, cotul mîinii drepte trebuie
să fie lipit de corp (fig. 9 b);
2)
mişcarea a doua – mîna dreaptă se lasă cu repeziciune în jos, în acelaşi timp carabina
se ridică cu mîna stîngă, în aşa fel încît ea să se aşeze cu garda trăgaciului
în cavitatea umărului şi să fie ţinută fără înclinare în părţi; mîna stîngă se
ţine ceva mai jos de cot, patul se lipeşte de centură, iar antebraţul – de
partea stîngă a corpului (fig. 9 c şi d).




а b
c d
Fig. 9. Mînuirea carabinei
din poziţia „la picior” în poziţia „pe umăr”
33. Carabina se trece din poziţia „pe umăr” în poziţia
„la picior” la comanda „La picior – ARM”, în trei mişcări:
1)
mişcarea întîi – mîna stîngă se lasă cu repeziciune în jos, în acelaşi timp, cu
mîna dreaptă se apucă carabina de partea de sus a ulucului şi a apărătorii
mîinii şi se pune în poziţia indicată la fig. 9 b;
2)
mişcarea a doua – cu mîna dreaptă se trece carabina în jos spre piciorul drept,
întorcînd-o cu închizătorul spre sine; susţinînd carabina cu mîna stîngă de
lîngă tubul baionetei, ea se ţine de-a lungul coapsei piciorului drept, astfel
încît patul să atingă piciorul;
3)
mişcarea a treia – mîna stîngă se lasă cu repeziciune în jos, iar cu mîna
dreaptă se pune încet carabina pe pămînt la picior (fig. 9 a ).
34. Pentru a slăbi (a strînge) cureaua, se dă comanda „Slăbiţi
(Strîngeţi ) – CUREAUA”.
La comanda „Slăbiţi (Strîngeţi)”, pistoalele-mitralieră şi aruncătoarele de grenade portative se iau în
mîna dreaptă, carabinele şi mitralierele – la picior; la pistolul-mitralieră cu
pat metalic rabatabil, pe lîngă aceasta, se rabatează patul. La comanda „CUREAUA”, se execută jumătate de întoarcere la dreapta, concomitent se face cu piciorul stîng un
pas spre stînga şi, aplecînd corpul înainte, se sprijină arma cu patul în talpa
piciorului stîng, iar cu ţeava se pune în îndoitura cotului drept; picioarele nu
se îndoaie în genunchi; ţinînd cu mîna dreaptă catarama curelei, cu mîna stîngă
se strînge (slăbeşte) cureaua şi în mod independent se ia poziţia „drepţi”.
35. Înainte
de a da comenzile: „La spate”, „La umăr” şi „La piept” – arma se asigură, în
prealabil, la comanda „Asiguraţi – ARM”.
Dacă e
necesar să fie scoasă baioneta-cuţit (rabatată baioneta) sau să fie pusă, se
dau comenzile: „Scoateţi – BAIONETA” („Rabataţi – BAIONETA”) şi „Puneţi –
BAIONETA”.
36. Arma se
trece din poziţia „la umăr” în poziţia „la spate” la comanda „La spate – ARM”,
în două mişcări:
1) mişcarea întîi – cu mîna stîngă se apucă cureaua puţin
mai jos de umărul drept, iar cu mîna dreaptă se apucă, în acelaşi timp, de pat
(pistolul-mitralieră
cu patul metalic rabatabil şi aruncătorul de
grenade antitanc portativ – de ţeavă, lîngă portcureaua de jos);
2) mişcarea a doua – cu mîna dreaptă se ridică arma puţin în
sus, iar cu mîna stîngă se trece cureaua peste cap, pe umărul stîng; arma şi
mîinile se lasă cu repeziciune în jos (fig. 10).
Pistolul-mitralieră se
ia în poziţia „la spate” fără baionetă, iar carabina – cu baioneta rabatată.




a b c
d
Fig. 10. Poziţia armei „la
spate”:
a – pistolul-mitralieră cu pat de lemn; b – pistolul-mitralieră
cu pat metalic rabatabil;
c –
puşca-mitralieră; d – aruncătorul de grenade portativ
37. Arma se trece din poziţia „la spate” în poziţia „la
umăr” la comanda „La umăr – ARM”, în două mişcări:
1)
mişcarea întîi – cu mîna stîngă se apucă cureaua puţin mai jos de umărul stîng,
iar cu mîna dreaptă se apucă, în acelaşi timp, de pat (de partea dinainte a
ţevii);
2)
mişcarea a doua – cu mîna dreaptă se ridică arma puţin în sus, iar cu mîna
stîngă se trece cureaua peste cap, pe umărul drept; cureaua se apucă cu mîna
dreaptă (fig. 5 a ,
b şi d), iar mîna stîngă se lasă cu repeziciune de-a lungul corpului.
38. Pentru a trece pistolul-mitralieră din poziţia „la
piept” în poziţia „la spate” şi din poziţia „la spate” în poziţia „la piept”,
precum şi carabina din poziţia „la spate” în poziţia „la picior”, arma se ia în
prealabil, la comandă, în poziţia „la umăr”.
Pentru a trece
pistolul-mitralieră cu patul metalic