Regulamentul serviciului interior al Forţelor Armate ale Republicii Moldova

                           REGULAMENTUL SERVICIULUI INTERIOR

AL FORŢELOR ARMATE ALE REPUBLICII MOLDOVA

TITLUL I

MILITARII FORŢELOR ARMATE ŞI RELAŢIILE DINTRE EI

CAPITOLUL I

PRINCIPII GENERALE

1. Regulamentul serviciului interior al Forţelor Armate (în continuare - Regulament), stabileşte drepturile şi obligaţiile generale ale militarilor şi relaţiile dintre ei, atribuţiile persoanelor cu funcţie de răspundere ale Marilor Unităţi  şi Unităţi Militare ale Forţelor Armate, precum şi regulile de ordine interioară.

2. Prevederile prezentului regulament se aplică de autorităţile de specialitate ale administraţiei publice centrale şi de alte autorităţi administrative centrale, denumite în continuare structuri militare, în care, conform legislaţiei în vigoare, se prevede îndeplinirea serviciului militar.

Prevederile prezentului regulament se aplică asupra cetăţenilor Republicii Moldova care îndeplinesc serviciul militar în baza obligaţiunii militare sau încadraţi prin contract, în conformitate cu legislaţia în vigoare (în continuare - militari),după cum urmează:

a)     cetăţeni încadraţi în serviciul militar prin contract (în continuare - militari prin contract);

b)    cetăţeni încorporaţi in serviciul militar în termen (în continuare - militari în termen);

c)     cetăţeni încorporaţi in serviciul militar cu termen redus (în continuare - militari cu termen redus);

d)    studenţi ai instituţiilor de învăţămînt care pregătesc cadre militare (în continuare - studenţi ai instituţiilor de învăţămînt militar);

e)     cetăţeni trecuţi în rezerva Forţelor Armate (în continuare – rezervişti) concentraţi sau mobilizaţi.

Prezentul Regulament este act normativ obligatoriu pentru toţi militarii Forţelor Armate.

3. Serviciul interior este destinat pentru menţinerea în unitate a ordinii interioare şi disciplinei militare care asigură capacitatea operaţională a unităţii, instruirea efectivului, îndeplinirea justă de către acesta a altor activităţii cotidiene. Acesta este organizat în conformitate cu prevederile prezentului Regulament.

4. Îndeplinirea cerinţelor serviciului interior dezvoltă la militari spiritul responsabilităţii, acurateţea şi bună credinţă. Înţelegerea reciprocă, bunăvoinţa şi starea de a fi gata să acorde ajutor unul altuia, contribuie la consolidarea camaraderiei ostăşeşti şi la unirea colectivelor de militari, dă posibilitate atît la realizarea sarcinilor de activitate zilnică, cît şi la suportarea oportunităţilor serviciului militar.

5. Cerinţele serviciului interior sunt obligatorii pentru fiecare militar.

6. Serviciul interior într-o unitate militară este condus de către comandantul acesteia, iar în locul de staţionare a unei subunităţi - de către comandantul de subunitate. Dacă în aceeaşi încăpere sunt amplasate cîteva subunităţi, ai căror comandanţi nu au un şef nemijlocit comun, atunci, printr-un ordin al comandantului de unitate, conducerea serviciului interior este încredinţată comandantului uneia din aceste subunităţi. Organizatorul nemijlocit al serviciului interior în unitatea militară este şeful statului major, iar în locul de staţionare al subunităţii - plutonierul de subunitate.

Comandanţii poartă responsabilitatea pentru starea serviciului interior în unităţile subor­donate. Ei sunt obligaţi să acor­de ajutor unităţilor şi subunităţilor militare subordonate la planificarea şi orga­nizarea serviciului interior controlînd sistematic starea acestuia.

7. Pe timp de război, în condiţii de campanie serviciul interior este stabilit de regulamentele de luptă, precum şi de prezentul Regulament.

CAPITOLUL II

DREPTURILE ŞI ATRIBUŢIILE MILITARILOR

SECŢIUNEA 1

Principii generale

8. Apărarea Patriei este un drept şi o datorie sfântă a fiecărui cetăţean al Republicii Moldova.

            Serviciul militar este o formă specială a serviciului public ce rezidă în îndeplinirea de către cetăţeni a datoriei constituţionale privind pregătirea pentru apărarea Patriei. Ţinînd cont de caracterul specific al serviciului militar, se stabileşte prioritatea lui faţă de alte forme de serviciu public şi de altă acti­vitate a cetăţenilor Republicii Moldova.

Serviciul militar este obligatoriu pentru toţi bărbaţii, cetăţeni ai Republicii Moldova, şi se îndeplineşte în următoarele forme: serviciul militar prin contract; serviciul militar în termen; serviciul militar cu termen redus; serviciul militar ca rezervişti concentraţi sau mobilizaţi. Sînt consideraţi în serviciul militar şi studenţii instituţiilor militare de învăţămînt. Femeile cu pregătire specială necesară dispun de dreptul de a îndeplini serviciul militar prin contract.

Fiecărui militar i se acordă un grad militar respectiv.

9. Militarii beneficiază de drepturile şi libertăţile stabilite pentru cetăţenii Republicii Moldova de constituţie, legislaţia în vigoare cît şi de acordurile internaţionale la care Republica Moldova este parte, cu restricţiile condiţionate de particularităţile serviciului militar.

10. Conţinutul şi volumul drepturilor şi obligaţiilor militarilor sunt bine determinate de faptul  aflării lor în serviciului militar.

Prin îndeplinire de către militari a obligaţiilor de serviciu se înţelege:

a)        participarea la acţiuni militare;

b)       exercitarea obligaţiunilor de serviciu;

c)        executarea serviciului de alarmă;

d)       participarea la aplicaţii şi antrenamente militare;

e)        aflarea pe teritoriul unităţii militare pe durata stabilită de programul zilnic sau la ordinul comandantului (şefului);

f)         aflarea în misiuni naţionale sau internaţionale sau la tratament;

g)        deplasarea la şi de la locul de serviciu, de tratament sau locul misiunii;

h)        participarea la  concentrări militare;

i)          apărarea vieţii, onoarei şi demnităţii persoanei;  

j)          acordarea ajutorului organelor de drept pentru asigurarea legalităţii şi ordinii de drept;

k)        participarea la acţiunile de prevenire şi lichidare a consecinţelor  calamităţilor naturale, ale avariilor  tehnogene şi catastrofelor;

l)          alte acţiuni ale militarului, calificate de instanţa de judecată ca fiind săvîrşite în interesul cetăţenilor, societăţii şi statului;

m)     aflarea în prizonierat;

n)        dispariţia militarului pînă la declararea dispariţiei sau morţii sale, în modul stabilit de lege.

Militarul nu se consideră în exerciţiul obligaţiilor serviciului militar şi asigurat, iar achitarea pentru asigurarea lui nu se efectuează în cazurile cînd evenimentul de asigurare a survenit în urma:

a)     comiterii de fapte socialmente periculoase prevăzute de legislaţie;

b)    comiterii de fapte care sînt urmare a consumului benevol de băuturi alcoolice, substanţe toxice sau droguri;

c)    săvîrşirii actului de sinucidere sau tentativei de sinucidere, dacă aceste acţiuni nu au fost provocate de o stare patologică sau de acţiuni de constrîngere;

d)    comiterii altor fapte ce nu au legătură cu îndeplinirea obligaţiilor serviciului militar.

La necesitate, la ordinul comandantului (şefului), militarul este obligat să intre în îndeplinirea obligaţiilor de serviciu în orice moment.

Militarul este reprezentant al puterii de stat şi se află sub protecţia statului.

SECŢIUNEA a 2-a

Drepturile militarilor

11. Drepturile militarilor şi modul de realizare a lor, ţinîndu-se cont de particularităţile serviciului militar, sunt determinate de legislaţia în vigoare.

12. Folosirea de către militari a drepturilor sale nu trebuie să fie în detrimentul drepturilor şi intereselor legitime ale societăţii, statului, serviciului militar, drepturilor altor militari şi cetă­ţeni.

13. Statul asigură protecţia socială şi juridică a militarilor, realizează măsuri pentru a le crea un nivel de viaţă suficient şi binemeritat, îmbunătăţirea condiţiilor de serviciu şi de trai.

Asigurarea şi apărarea drepturilor militarilor sunt încredinţate organelor puterii de stat şi ale administrării publice locale,  judecătoriilor, organelor de drept, centrelor militare şi comandanţilor (şefilor).

Pînă la depunerea Jurămîntului militar, militarul nu poate fi numit în funcţii militare, atras în executarea misiunilor de luptă (în acţiuni de luptă, în executarea serviciului de alarmă, serviciului de luptă, serviciului de gardă) de asemenea nu-i poate fi repartiza­t armament, tehnică militară şi aplicată sancţiune disciplinară.

Deciziile şi acţiunile (inacţiunile) ilegale ale conducătorilor, comandanţilor (şefilor) pot fi atacate de militari în modul prevăzut de regulamentele militare şi legislaţia în vigoare.

14. Militarii, pe perioada îndeplinirii obligaţiilor serviciului militar, au dreptul la păstrarea, purtarea, folosirea şi aplicarea armei.

Regulile de păstrare, purtare, folosire şi aplicare a armei de către militari, sunt determinate de prezentul Regulament.

Militarii, ca măsură excepţională, au dreptul să aplice arma de foc personal sau prin intermediul efectivului subunităţii:

a) pentru respingerea unui atac în grup sau atac armat asupra obiectivelor de stat şi militare aflate sub pază, precum şi asupra locurilor de dispunere a unităţilor şi subunităţilor militare (clădirilor, încăperilor şi a altor obiecte), coloanelor auto,  mijloacelor de transport singulare şi gărzilor, în caz, dacă apărarea lor pe alte procedee este imposibilă;

b) pentru prevenirea capturării prin violenţă a armamentului şi tehnicii militare în caz, dacă apărarea lor pe alte procedee este imposibilă;

c) pentru autoapărare, apărarea militarilor şi persoanelor civile contra unor atacuri ce prezintă un pericol evident pen­tru viaţa sau sănătatea lor, dacă prin alte procedee este imposibil de a-i apăra;

d) pentru eliberarea ostaticilor;

e) pentru reţinerea persoanei care opune rezistenţă armată, care a săvîrşit sau a fost surprinsă în momentul săvârşirii unei infracţiuni sau a delincventului care evadează de la arest, precum şi a unei persoane înarmate care refuză să se supună cerinţei legale de a depune arma, în cazul dacă este imposibilă înfrângerea rezisten­ţei sau reţinerea delincventului pe alte căi şi cu alte mijloace;

f) militarii din componenţa gărzii au dreptul să aplice arma de foc în cazurile şi în ordinea determinate de Regulamentul servi­ciului în garnizoană şi de gardă al Forţelor Armate ale Republicii Moldova;

g) comandantul (şeful), pe lîngă aceasta, are dreptul să aplice arma personal sau să ordone a o aplica pentru restabilirea disciplinei şi ordinii în cazul nesupunerii deschise a unui subordonat, cînd acţiunile acestuia sînt orientate evident spre trădare de Patrie sau spre zădărnicirea realizării unei misiuni în condi­ţii de luptă.

Efectuarea unei împuşcături asupra ţintei este considerată drept aplicare a armei.

15. Aplicarea armei de foc trebuie să fie precedată de un avertisment privind intenţia recurgerii la ea, acordîndu-se timp suficient pentru reacţia de răspuns, cu excepţia cazurilor în care tergiversarea aplicării armei generează un pericol direct pentru viaţă şi sănătatea militarilor.

Arma de foc poate fi aplicată fără avertizare în caz de atac prin surprindere, de atac cu utilizarea tehnicii de luptă, a mijloacelor de transport, a aparatelor de zbor, a navelor fluviale, în cazul eliberării ostaticilor, evadării de la arest cu armă sau mijloacele de transport, precum şi în timpul evadării din mijloacele de transport în timpul deplasărilor.

Militarii au dreptul să folosească arma pentru a da semnalul de alarmă sau pentru a chema ajutor, precum şi contra unui animal care ameninţă viaţa sau sănătatea cetăţenilor.

La aplicarea şi folosirea armei militarul este obligat să întreprindă toate măsurile posibile pentru asigurarea securităţii cetăţenilor din jur, iar în caz de necesitate, să acorde ajutor medical de urgenţă victi­melor. Este interzisă aplicarea armei asupra copiilor, a persoanelor în etate şi persoanelor cu semne vădite de invaliditate, cu excepţia cazurilor cînd aceştia întreprind un atac armat, opun rezistenţă armată sau atacă în grup, care pun în pericol viaţa mi­litarului şi a altor cetăţeni, dacă pe alte căi şi prin alte mijloace este imposibil de a respinge un astfel de atac.

Despre fiecare caz de aplicare sau folosire a armei, militarul raportează comandantului (şefului).

16. Militarii condamnaţi, în perioada pentru care a fost amînată sau suspendată executarea pedepsei, precum şi militarii eliberaţi condiţionat de pedeapsă înainte de termen, nu pot fi numiţi în serviciul de luptă şi de zi, ci numai la efectuarea lucrărilor, fără distribuirea şi folosirea armei şi tehnicii militare.

SECŢIUNEA a 3-a

Atribuţiile generale ale militarilor

17. Militarul în acti­vitatea sa de serviciu, se conduce de cerinţele stabilite de legislaţia în vigoare şi regulamentele militare.

18. Militarul are următoarele atribuţii:

a)     să-şi servească Patria, să fie devotat Republicii Moldova, să apere suveranitatea, independenţa şi integritatea teritorială a ţării;

b)    să respecte şi să îndeplinească prevederile Constituţiei şi ale legilor Republicii Moldova, să apere valorile democraţiei constituţionale, să respecte acordurile internaţionale la care Republica Moldova este parte;

c)     să respecte jurămîntul militar şi prevederile regulamentelor militare, să execute necondiţionat, întocmai şi la timp ordinele comandanţilor (şefilor), fiind responsabili de modul în care îndeplinesc misiunile ce le sînt încredinţate;

d)    să preţuiască onoarea şi gloria de luptă a poporului său, a unităţii militare;

e)     să păstreze demnitatea gradului şi ţinutei militare pe care o poartă;

f)      să suporte greutăţile serviciului militar, sa fie disciplinat şi vigilent, să păstreze cu stricteţe secretul militar şi de stat;

g)     să-şi perfecţioneze nivelul de pregătire profesională;

h)     să preţuiască camaraderia militară, să respecte drepturile şi libertăţile tuturor cetăţenilor;

i)       să cunoască şi să întreţină, în stare de luptă, tehnica şi armamentul încredinţat, să păstreze şi să folosească eficient patrimoniul militar din dotare;

j)       să respecte regulile securităţii personale pe timpul exploatării tehnicii şi armamentului din dotare, precum şi la realizarea altor activităţi în timpul serviciului militar;

k)     să respecte regulile igienei personale şi sociale.

Se interzice de menţionat în scrisori şi telegrame informaţii privind activitatea, misiunile, structura, completarea cu efectiv, tehnică şi armament precum şi alte informaţii ce ţin de menţinerea capacităţii de luptă a unităţii, precum şi să discute despre acestea cu persoane străine.

19. Militarul este obligat să dea dovadă de patriotism, să se mîndrească cu gloria militară a poporului său, să contribuie la consolidarea frăţiei de arme internaţionale.

În procesul de instruire şi educare a militarilor, superiorii să se dea dovadă de stimă faţă de sentimentele, obiceiurile şi tradiţiile lor naţionale.

20. Militarii sunt obligaţi să se respecte reciproc, să ajute comandanţii (şefii) şi superiorii la menţinerea ordinii şi disciplinei.

Despre toate cazurile neregulamentare militarul, este obligat să ia măsuri de urgenţă pentru a restabili ordinea şi să raporteze şefului său nemij­locit.

21. În interes de serviciu, militarul este obligat să se adreseze şefului său nemijlocit şi cu permisiunea acestuia, şefului ierarhic superior.

În interes personal, militarul de asemenea este obligat să se adreseze şefului său nemijlocit, iar în caz de necesitate deosebită - şefului superior.

La înaintarea unei propuneri, cereri şi reclamaţii militarul se conduce de prevederile Regulamentului disciplinei militare al Forţelor Armate.

22. Militarii sînt obligaţi să cunoască şi să execute cu exactitate cerinţele dreptului conflictelor armate, în ducerea acţiunilor militare.

23. Militarul, în timpul acţiunilor de luptă, chiar aflîndu-se izolat de la unitatea (subunitatea) sa militară şi în deplină încercuire, este obligat să opună rezistenţă hotărîtă inamicului.

Aflîndu-se în calitate de prizonier, militarul este obligat să caute şi să folosească orice ocazie de a se elibera pe sine şi pe camarazii săi din prizonierat şi de a se reîntoarce la trupele sale. Militarul capturat ca prizonier de către inamic, la interogare are dreptul să-şi spună numai numele, prenumele, patronimicul, gradul militar, data naşterii şi numărul personal. Militarii aflaţi în prizonierat, în situaţia de ostatic sau de persoană internată, dar care nu au încălcat jurămîntul militar şi nu au săvîrşit infracţiuni contra statului sau contra păcii şi umanităţii beneficiază de statutul de militar.

Autorităţile publice competente şi conducătorii structurilor militare sînt obligaţi să întreprindă măsuri pentru eliberarea militarilor aflaţi în prizonierat, în situaţia de ostatic sau de persoană internată, în condiţiile stabilite de legislaţia în vigoare, ale altor acte normative şi în conformitate cu normele dreptului internaţional.